Inspira, tine’ti respiratia, expira… acum inspira, tine’ti respiratia, expira…. Uite asa dupa vreo 5-6 “piedici” la rand, incepi incet, incet sa te crezi in clipul de la Guano Apes – Lords of the boards….. invincibil, invizibil, prea putin vulnerabil… asta pana cand in valtoarea momentului te lovesti la degetul mic de la piciorul stang in tablia de la pat si iti trece invulnerabilitatea instant. Partea buna la toata buhaiala asta e ca incepi sa simti lucrurile muuuult mai intens. Incepi sa auzi mai bine sau deloc, sa iubesti mai intens, fara inihibitii, praful de stele iti pare mai aproape decat stelele, te superi si in 10 minute nu’ti mai aduci aminte pe cine si de ce. Te doare in cot de cine, ce, cum si mai ales cand, pentru ca timpul se opreste in loc pentru tine si doar pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu